Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Florin Costinescu

Nu poţi fi crezut…

Nu poţi fi crezut că exişti

doar dacă spui: respir –

aburind cu acest cuvânt

oglinda din fata ta

pe care scrii în grabă cu degetul:

Evrika!

După cum nu poţi fi crezut

nici că stăpâneşti fulgerul,

strivind între degete flacăra

jucăuşe a unei lumânări

înainte de a o stinge vântul

la primul colţ de stradă,

În van crezi că adevărul

este pentru tine o carte deja citită,

numai ducându-ţi mâna la frunte,

cum ai văzut în vechi fotografii de epocă,

ori căutându-şi ochelarii cu înfrigurare…

Ia o piatră în mână, culege-o

de pe marginea drumului ,

priveşte-o-ndelung

spre a vedea încotro te îndrepţi,

spre ce unghere te trage ispita…

O vei privi ca pe o inutilă povară

pe care nu esti menit să o porţi ?

O vei înfăşura cu grijă

în gândurile vrajbei

pentru o clipa ce va să vină?

Nu mai însemni nimic, Măreţie

Nu mai însemni nimic, Măreţie,

apusă-i vremea ta, dusă pe apele tuturor Sâmbetelor,

un ciot ai rămas de care se-mpiedică

doar vreun brav băutor de votcă Stalicynaya

în aventura mereu reluată de traversare a întunericului

pentru a ajunge pe partea cealaltă...

Camera lui insalubră în care stă cu chirie, acolo e,

pe partea cealaltă, la ultimul etaj- „asta ca sa fiu

mai aproape de Dumnezeu,

nu pentru că e mai ieftin”, zice el,

aprinzându-şi din mers un muc de ţigară

cules de pe buza ulcerată a străzii;

pe vremea bunicilor,Măreţie, am auzit, aveai mare căutare,

erai primită cu fast în Sala Tronului

şi toată asistenţa se ridica în picioare înainte-ţi.

Cât de luminată îţi era fruntea de soarele

care te însoţea pretutindeni!

Acum, iată-te sfâşiată de colţii lupilor

prădând în haită vechile obcine,

tezaure şi cimitire – laolaltă.

Iată-te pusă să scoţi bălegarul din grajduri,

să culegi căpşuni în Spania

şi să rupi bilete la toalete publice...

Mathilda

Mathilda încă-şi joacă nurii

în aşteptarea lui Verlaine,

dar el, înfăşurat în geniu,

bântuie-n rai, petrece în infern,

Verlaine le-mpodobi pe amândouă

cu smalţuri fine, inventând culori,

sedus de vechi plăceri, alcooluri,

pe la Rimbaud, mai trece uneori,

Şi pun la cale escapade-n verbe,

petreceri tainice în linişti de omăt,

şi doar vreo fulguire răzvrătită,

le-ntoarce tinereţea îndărăt,

Iconoclaşti, pe crucile de aur,

unul pe altul ei s-au răstignit..

N-au scris ca alţii doar poeme,

ci necuprinsul l-au dezmărginit.

Mathilda se mai uită-n susul vremii,

prin ceaţă, trecători răzleţi,

tot urcă-un munte fără încetare,

o, nopţi înfrigurate, dimineţi...

Dar ea doar una ştie - să-l aştepte,

să-şi facă timp Verlaine şi pentru ea ....

oglinzile s-au spart de aşteptare,

dar speră încă - nu-i târziu.Va mai spera...

Mereu

Mereu ceva, neguros sau limpede,

stă îndărătul oricărui lucru aflat la vedere, mai aproape

ori mai departe; te apropii şi-auzi cadenţa unei răsuflări,

ritmul asemănător cu al unei inimi,

un abur fierbinte la început, apoi tot mai rece

urmând ciclul anotimpurilor

îţi cercetează simţurile

şi-ntrebător te învăluie….

“Sunt elfii” - îţi spui abia soptit să nu le divulgi existenţa,

elfii acelui loc, doar ei pot sta în spatele fiecărui lucru; ei, micii regi

ce şi-au aruncat coroanele aurite şi şi-au părăsit tronurile

pentru a se juca liberi după zidurile

lucrurilor pe care le vedem din pură obişnuinţă…

Alegerea lor pentru totdeauna:

viata înapoia zidurilor impenetrabile.

Elfii, anonimii constructori

ai universului.

Lecţia toamnei

Repet în gând lecţia toamnei

pornind de la frunză,

Nu începe cu frunza,

îmi spune toamna,

ci cu propriul tău sânge,

Repet în gând lecţia toamnei

pornind de la propriul meu sânge,

Nu începe cu sângele tău,

mă sfătuieşte umbra subţire a copacului,

rarul luminii de-adevăr mai aproape-i,

Repet în gând lecţia toamnei,

pornind de la rarul luminii…

şi numai ce aud cum cerul se sparge

izbit de ora

amurgului…

Aşteptare

Va veni…

Eu spun doar atât: mai aşteaptă

într-o zi va veni,

acum e doar şoaptă ,

doar gri...

Este pe drum – caută-un semn

să-ţi ia urma -

şi încă-un îndemn ,

De la vreo umbră-n scădere,

de la vreo voce ascunsă,

de la vreo pasăre,

de la vreo frunză,

Se uită în sus,

se uită în jos –

nu ştie de cine s-asculte,

de Diavol , de Domnul Hristos,

Eu spun doar atât: mai aşteaptă,

într-o zi va veni,

acum e doar şoaptă,

doar gri...

Palmea mea, arsă...

Ce ştii tu despre lacrima zeilor?

Aici, în palma aceasta, s-a odihnit o clipă

în drumul ei spre pământ,

aici şi-a căutat strălucind intens albia,

era linia vieţii...

Ce ştii tu, iubito, despre lacrima zeilor?

Palma mea este arsă,

ca un câmp

pe care s-a prăbuşit

soarele.

Nr. 07-08 / 2014
Festivalul de Literatur㠄Bucureşti – Chişinău – Orheiul Vechi”

In memorian Nicolae Stroescu Stînişoară

Lungul drum spre politeţe – mică descriere
de Gabriel Coşoveanu

Versuri
de Gabriel Chifu

Din jurnal (2011)
de Gabriel Dimisianu

Pagini de jurnal (49)
de Gheorghe Grigurcu

Simoniaci?
de Adrian Popescu

Sfârşiţi odată cu trecutul
de Nicolae Prelipceanu

Interfeţe poetice
de Silviu Gongonea

Cum se construieşte responsabilitatea etică
de Ştefan Vlăduţescu

Insectarul domnului Jurebie
de Constantin M. Popa

Don Juan + Casanova + Zorro = Un dandy modern. Sau nu...
de Cristina Gelep

Bârfă, delaţiune şi cabotinism
de Mihai Ghiţulescu

Un neo-expresionist sui-generis: Camil Tănăsescu
de Ioan Groşan

Aikidô cu absurdul
de Gabriela Gheorghişor

SEMNAL EDITORIAL

Purici şi oameni
de Cătălin Ghiţă

De prin arhive: Manolescu şi muncitorii

Epilog. Eu şi Emil Brumaru împăiaţi ca papagalul lui Flaubert
de Valeriu Gherghel

Cei O Sut㠖 opera care conturează trecerea de la postmodernism la wikipedism
de George Morărel

Iurie Matei, o încercare de portret în manieră uşor cubistă
de Nichita Danilov

La vita e bella
de Radu F. Alexandru

Poezie
de Octavian Soviany

Poezie
de Vasile Dan

Poezie
de Laura Dan

SEMNAL EDITORIAL

Poezie
de Paul Vinicius

Poezie
de Mădălina Nica

Poezie
de Toma Grigorie

Poezie
de Florin Costinescu

Negru profund, noian de negru
de Florin Logreşteanu

Armatele moi
de Ovidiu Pecican

Robert Wilson şi emanciparea spectatorului
de Daniela Firescu

„Pentru mine, Shakespeare este un Dumnezeu al cuvintelor”
de Emil Boroghină

Paradigmele temporalităţii: imaginaţie şi transgresivitate
de Gabriela Rusu-Păsărin

Madame Mallory şi micul bucătar indian
de Richard C. Morais

Apollinaire – Dragostea şi războiul
de Maria Tronea

Imponderabilitatea fericirii
de Haricleea Nicolau

François-Pohu Lefevre
de Cătălin Davidescu

© 2007 Revista Ramuri